Privesc cum cuvintele din mine se topesc și dispar…. rămân atât de puține să pot construi o punte intre mine si lume fragila, putin perceptibila vazuta doar de cei ce-si poarta comoara in INIMA Suntem UNA, eu si voi,toti cei care nu cuvantati Suntem UNA, eu si voi, cei ce v-ati pierdut cuvintele voi, cei ce nu le-ati cunoscut vreodata Suntem UNA, eu si voi,atunci cand inimile noastre se privesc

sunt lucruri despre care nu vrei sa vorbești și cu cât ești mai atent la tot ce te înconjoară, ai senzația că nici nu mai trebuie să se nască cuvinte, căci ele nu iși mai găsesc locul, nu mai sunt nici intrebări si nici răspunsuri, e de ajuns SĂ FII, să-ți dai voie SĂ FII pictură de Alexander Zavarin

din nou la pas, pe cărările pădurii, să simt răceala zăpezii, să aud doar cântul păsărilor si pașii mei pe zăpadă, să-mi mai uit privirea pe câte o comoară, pe care natura o ascunde intr-o multitudine de forme… Duminica e ziua de LINIȘTE a săptămânii și așa ar trebui să și rămână

…cand vine un moment de liniste, pe care il poti lasa sa iti umple fiecare celula, e cel mai bun moment in care poti sa lasi garda jos – esti doar tu cu tine si in speranta ca urechile nevazute ale Universului aud ce urmeaza sa spui, MULTUMESTE, multumeste pentru tot ce a fost, pentru tot ce este si va sa vina. Apoi, lasa mandria, orgoliul si trufia deoparte si spune,doar pentru tine si acele urechi nevazute ale Universului, IMI PARE RAU si IARTA-MA. Si daca ai facut aceste lucruri, mai ai un pas, sa te uiti in inima ta si sa o lasi sa rosteasca, acel TE IUBESC, care…